Eparhia Argesului

După evenimentele din decembrie 1989, viaţa biseicească din România îşi reînnoda firul istoric tradiţional, lucrurile reintrând în normalilatea firească. Ca un act de normalitate se cuvenea ca Argeşul să-și reia menirea istorică de scaun vlădicesc, ceea ce s-a şi orânduit.

Astfel, la 21 februarie 1990, prin Decretul Lege nr. 86, se reînfiinţează Episcopia Argeşului cu reşedinţa în străvechiul şi istoricul scaun voievodal şi vlădicesc al cetăţii Basarabilor de la Curtea de Argeş, Episcopia devenind sufragană a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei. În componenţa reactivatei Episcopii au intrat judeţele Argeş şi Teleorman, în 1994 fiind întregită şi cu teritoriul fostului judeţ istoric Muscel, luându-şi numele de Episcopia Argeşului, Muscelului şi Teleormanului.

Pentru început, ca locţiitor de episcop al acestei eparhii, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a numit pe Preasfinţitul Calinic Argeşanul, Arhiereul-vicar al Episcopiei Râmnicului şi Argeşului. La 4 aprilie 1990, prin Decret Patriarhal, Patriahul Teoctist i-a încredinţat organizarea, după Statutul Bisericii Ortodoxe Române, a reînfiinţatei Episcopii a Argeşuilui, cuprinzând acum şi județul Teleorman, Preasfinţitului părinte Calinic Argatu, Arhiereu vicar al Episcopiei Râmnicului şi Argeşului. In data de 26 aprilie 1990 s-a constituiţi Adunarea Eparhială, a fost ales Consiliul Eparhial Plenar, compus din patru clerici şi şase mireni şi s-au desemnat delegaţii care să facă parte din Adunarea Naţională a Bisericii Ortodoxe Române.

În temeiul articolului 130 din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhul Teoctist a dispus convocarea colegiului Electoral Bisericesc în data de 27 septembrie 1990, la Palatul Patriarhiei din Bucureşti, pentru alegerea de episcop al Episcopiei Argeşului. Joi, 27 septembrie 1990, în Catedrala Patriarhală s-a oficiat sub protia Preasfinţitului Arhiereu Calinic Argeşanul, slujba Te-Deum-ului, de faţă fiind membrii Sfântului Sinod, membrii Colegiului Electoral Bisericesc, clerici şi mireni. Membrii înaltului Colegiu s-au întrunit în sala de şedinţe a Reşedinţei Patriarhale pentru alegerea Episcopului de Argeş. O delegaţie a Colegiului, alcătuită din Înaltpreasfinţiţii Mitropoliți şi trei membrii, a invitat pe fericitul întru pomenire Patriarh Teoctist ca, împreună cu secretarul de stat pentru culte, Gheorghe Vlâduţcscu şi consilierul prezidenţial Victor Oparschi, să ia parte la şedinţa Colegiului Electoral Bisericesc. Sub preşedinţia patriarhului de atunci, Teoctist, s-a trecut la alegerea secretarului Colegiului şi s-a făcut apelul nominal al membrilor Colegiului Electoral Bisericesc.

In calitatea sa de preşedinte. Patriarhul a rostit un cuvânt inaugural, accentuând momentul istoric deosebii pentru Biserica Ortodoxă Română, pe care îl reprezintă acest act de restituire istorică, reînfiinţarea Episcopiei de Argeş şi alegerea Episcopului eparhiot. In această şedinţă, Preasfinţilul Calinic Argatu, Arhiereu - vicar al Episcopiei Râmnicului şi Argeşului a fost ales ca titular în scaunul de Episcop al Argeşului.

Cu acest prilej a evocat vrednicia înaintaşilor în istoricul şi încercatul jeţ vlădicesc de la Argeş şi a schiţat programul noii slujiri la care a fost chemat prin investitura dată de Măritul Colegiu Electoral. Preasfinţia Sa a fost întronizat în scaunul de Episcop al Argeşului şi Teleormanului la 8 noiembrie 1990. Ceremonia de înscăunare a început cu slujba Liturghiei, oficiată în Catedrala Episcopală de Patriarhul Teoctist, însoţit de un înalt sobor de arhierei şi preoţi. După săvârşirea Liturghiei s-a dat citire Decretului Prezidenţial nr. 54 din 7 noiembrie 1990, prin care Arhiereul-Vicar Calinic Constantin Argatu este recunoscut ca Episcop al Argeşului, şi Gramatei din 8 noiembrie 1990 a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române de întronizarc în scaunul de Episcop. Apoi patriarhul i-a înmânat Preaslinţitului Episcop Calinic engolpionul şi cârja episcopală, aşezându-l în scaunul vlădicesc.

Patriarhul Teoctist a rostit o plină de simţire şi pătrunzătoare cuvântare în care a relevat momentul istoric ce a fost săvârşit, importanţa Episcopiei de la Argeş în trecut şi, mai ales, în viitor, precum şi puternica personalitate a noului vlădică al Argeşului. În cuvântul său Episcopul Calinic a făcut o incursiune în istoria scaunului arhieresc de la Argeş şi a relevat misiunea de viitor a Episcopiei, a Chiriarhului, a întregului cler şi a credincioşilor ortodocşi din eparhie.¹

„Aici, la Argeş, în această mănăstire, în acest loc încărcat de istorie, de sfinţenie, de legende şi de artă se înscrie, astăzi, o nouă filă..." rostea Patriarhul Teoctist în cuvântul său din istorica zi de 8 noiembrie 1990.²

Se împlinea astfel visul Patriarhului Justinian ca această binecuvântată de Dumnezeu Eparhie să-şi reocupe locul printre istoricele eparhii ale ţării. Ceea ce încercase Patriarhul Justin, încă din anul 1982, şi n-a putut izbuti, se înfăptuia acum când, prin jertfa eroilor din decembrie 1989, mutaţiile sociale şi politice survenite în România au redat deplina libertate a Bisericii şi a vieţii creştine.

O eparhie care se întindea din crestele Carpaţilor, la nord, şi până la Dunăre, în sud, însemna eforturi considerabile şi mari greutăţi în activitatea de păstorire, astfel că, La porunca Dhului Sfânt, Preasfinţitul Episcop al Argeşului, Muscelului şi Teleormanului propune patriarhului Teoctist înfiinţarea Episcopiei Alexandriei şi Teleormanului, cu juridicţie asupra judeţului Teleorman. Ideea a fost primită cu multă căldură şi a fost înaintată Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care, în conformitate cu prevederile statutare, a aprobat înfiinţarea Eparhiei Alexandriei şi Teleormanului.

Prin aprobare patriarhală, Preasfînţitul Calinic a fost mandatat cu organizarea structurii acestei eparhii, în calitate de episcop locţiitor până la alegerea titularului acestei Episcopii, moment petrecut la 1 septembrie 1996.

Trecerea în mileniul III se va constitui în treapta marii împliniri a vieţii religioase din Eparhia Argeşului şi Muscelului. La popasul de aducere aminte şi cinstire cu recunoştinţă a celor 650 de ani de când aici, în Ţara Basarabilor - „România de la Argeş" sau „Statul românesc de pe Argeş" cum numea Nicolae Iorga aceste binecuvântate locuri, s-a aprins lumina în sfeşnicul de aur al sufletelor strămoşilor prin recunoaşterea Mitropoliei Ungrovlahiei.

Cu şase veacuri şi jumătate în urmă Patriarhul Calist al Constantinopolului a dat, în mai 1359, Tomosul prin care se recunoştea Mitropolia Ţării Româneşti, consfinţind o stare de fapt instituită cu multă vreme înainte. Acolo unde se înfăptuise prima reşedinţă mitropolitană a Ţării. În septembrie 2009, la iniţiativa Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, şi prin aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, s-a înfăptuit un act de semnificaţie istorică şi înviorare duhovnicească - proclamarea locală a celor trei sfinţi: Ierarhul Iachint, Voievodul Neagoe Basarab şi Ioanichie cel Nou de la Muscel, adăugându-se, ca tămăduire pentru dreptcredincioşii argeşeni şi musceleni, recunoaşterea meritelor istorice ale eparhiei prin ridicarea la treapta ecleziastică de Arhiepiscopie a Argeşului şi Muscelului. Pentru ca darul recunoaşterii să fie întreit şi spre slava Preasfintei Treimi, s-a hotărât ca la hramul Adormirii Maicii Domnului al Catedralei arhiepiscopale de la Argeş să se adauge şi cel al ctitorului ei, Sfântul Voievod Neagoe Basarab.

Odată cu aceste evenimente unice din Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Episcopia Argeşului şi Muscelului a fost ridicată la demnitatea ecleziastică de Arhiepiscopie, iar Ierarhul său a primit titulatura de Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului. website Eparhia Argesului